Potrivit Biroului Național de Statistică (BNS), rata de ocupare a populației de 15 ani și peste din Republica Moldova în trimestrul patru al anului trecut a fost de 42,5%, în creștere cu două puncte procentuale față de nivelul înregistrat în perioada corespunzătoare a anului precedent. În comparație cu alte state precum România, indicatorul respectiv este mai mic.

Populația ocupată este în creștere, productivitatea scade

„Aceasta reprezintă o problemă mai veche pentru piața muncii din Republica Moldova. În anii 2000, rata de ocupare era de aproape 60%, însă, începând cu anul 2001 și până în 2006, aceasta a avut o tendință de scădere, ajungând până la nivelul de 40%. Cauza principală care a dus la scăderea ei este migrarea în masă a populației, cauzată, la rândul său, de salariul mic din Moldova", menționează Dorin Vaculovschi, doctor în economie, conferențiar universitar la Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM).

Un alt lucru care urmează a fi luat în considerare este structura persoanelor ocupate raportat la categoriile de vârstă. Astfel, potrivit datelor BNS, în trimestrul patru din 2023, numărul populației ocupate cu vârsta cuprinsă între 35 și 54 de ani a fost de 453,2 mii, pe când populația ocupată cu vârsta de 15-34 de ani număra doar 222,8 mii de persoane. Cauza acestei diferențe constă, printre altele, în lipsa de experiență a tinerei generații. Potrivit conferențiarului universitar Valeriu Sainsus, doctor în demografie, populația tânără care intră pe piața muncii este relativ calificată, însă, din cauza că tinerii nu au experiență, angajatorii continuă să ofere prioritate persoanelor cu o experiență mai mare. Într-un final, acest lucru are efecte semnificative asupra productivității muncii. „Are loc îmbătrânirea demografică a forței de muncă, deoarece un număr tot mai mare de persoane ajunge la vârsta de prepensionare, ceea ce reprezintă o problemă acută. Deși aceste persoane au experiență, au un potențial fizic de muncă tot mai redus. Totodată, trebuie să ținem  cont de faptul că aceștia, deși  au salarii mai mari, productivitate lor este  destul de redusă. Într-un final, acești factori conduc la o scădere semnificativă a  productivității muncii”, explică  expertul.

Numărul șomerilor crește, iar cel al înregistrărilor la ANOFM scade

În prezent, pe piața muncii se întâmplă un fenomen mai puțin obișnuit. Numărul oficial al șomerilor înregistrați la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) era, la începutul anului curent, de 8,9 mii de persoane, pe când la începutul lui 2023, erau înregistrați 21,2 mii. Pe de altă parte, numărul estimat al șomerilor, potrivit Biroului Internațional al Muncii (BIM), a crescut de la 41,2 mii la 1 ianuarie 2023 la 45 mii la începutul anului curent.

În conformitate cu definiția BIM, drept șomeri sunt considerate persoanele de 15 ani și peste care îndeplinesc simultan următoarele condiții: nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri, sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele patru săptămâni diverse metode pentru a-l găsi, sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă și-ar găsi imediat un loc de muncă.

Cauza principală a discrepanței mari dintre numărul de șomeri raportat de BIM și al celor înregistrați la ANOFM constă, în primul rând, în faptul că cea mai mare parte din șomeri nu se înregistrează oficial. În al doilea rând, o bună parte din aceștia sunt șomeri pe un termen nedeterminat, deoarece își găsesc surse de venit fie legale, fie ilegale și practică activități precum agricultura sau gospodăritul, ținând cont că o bună parte dintre ei se află în zone rurale. De asemenea, trebuie luată în considerare și mobilitatea mare migratorie a populației, care determină migrația circulară. „O mare parte din aceștia pleacă peste hotare și lucrează pe o perioadă de două-trei luni, după care se întorc acasă. Astfel, ei merg la muncă în ture de două-trei ori pe an”, menționează Valeriu Sainsus.

Mediul rural este mai afectat

Conform datelor BNS pentru trimestrul patru al anului trecut, șomajul a afectat într-o proporție mult mai mare persoanele din mediul rural. Ponderea acestora este de 57,2%, iar a celor din mediul urban – de 42,8%. Acest aspect ține de diferențele de dezvoltare economică dintre cele două medii.

„Locuitorii orașelor au la dispoziție mai multe locuri de muncă cu un ciclu de activitate constant pe tot parcursul anului, în timp ce locuitorii din mediul rural dispun de locuri de muncă sezoniere. Între aceste perioade, o bună parte din ei rămân fără ocupație, dat fiind specificul activităților economice de la sate. Având în vedere că aproximativ 60% din populație locuiesc în mediu rural, nu se realizează o utilizare eficientă a forței de muncă, ceea ce creează o frână în dezvoltarea economică”, constată Valeriu Sainsus.

Ponderea muncii informale scade

Un alt aspect specific în special pentru ocuparea forței de muncă din mediul rural constă în ponderea ridicată a salariaților care lucrează în baza unor înțelegeri verbale. Statisticile arată că anul trecut, ponderea respectivă a scăzut. Conform datelor BNS, în trimestrul patru al anului trecut, munca informală estimată în agricultură a fost de 52,7%, în scădere cu 3,2 puncte procentuale față de perioada corespunzătoare a anului precedent. În construcții, ponderea muncii informale a fost de 14,4%, fiind mai mică cu 4,7 puncte procentuale. În sectorul comerțului, munca informală ar avea ponderea de 7,1%, iar în sectorul industrial – de doar 6,6%. „Acest aspect este important și trebuie de luat în considerare, deoarece banii obținuți din aceste activități nu sunt cotizați la buget. În consecință, din lipsa alternativelor, o mare parte din populație acceptă să lucreze fără a legaliza raporturile de muncă și ajunge astfel în afara sistemului de protecție socială. Această situație este întâlnită preponderent în mediul rural”, menționează expertul.

Cei mai mulți șomeri nu au nicio calificare

Un alt factor care merită a fi luat în seamă este calificarea persoanelor aflate în șomaj și modul în care acestea pot fi integrate pe piața muncii. „Dacă analizăm datele referitoare la calificarea șomerilor, observăm că ponderea celor necalificați, fără studii gimnaziale, este mai mare. Aceste persoane nu pot fi integrate eficient pe piața muncii și, în plus, statul suportă cheltuieli pentru întreținerea lor", explică Dorin Vaculovschi.

Pentru a înțelege mai bine situația pe piața muncii, urmează să analizăm șomajul în funcție de categoriile de vârstă. Conform BNS, în trimestrul patru din 2023, cea mai înaltă rată a șomajului a fost înregistrată în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani. Este vorba de 11,1% din toată forța de muncă din această categorie. Deși ponderea respectivă a suportat o descreștere cu 2,1 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului 2022, nu rezultă că a fost găsită vreo soluție în privința șomajului tinerilor și problema ar începe să fie soluționată. „Șomajul în rândul tineretului nu reprezintă o problemă doar pentru Republica Moldova, el se întâlnește în toate țările, din cauza lipsei experienței de muncă și a dificultăților în căutarea unui loc de muncă. În strategia de dezvoltare Moldova Europeană 2020-2030, a fost formulat obiectivul combaterii șomajului în rândul tinerilor, cu găsirea celor mai oportune soluții în acest sens în condițiile economiei de piață”, spune Dorin Vaculovschi.

Ca și în cazul statisticii generale, șomajul în rândul tinerilor din mediul rural este mai pronunțat. Conform BNS, în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani din mediul rural a fost înregistrată o rată a șomajului de 18,4%, aceasta fiind mai mare cu 11,1 puncte procentuale față de mediul urban. Problema subdezvoltării economice a  mediului rural este cauza principală a acestei situații, acest fapt generând în continuare emigrarea masivă a tinerilor, în special de la sate. „Oportunitățile de angajare sunt mult mai limitate la sate decât la orașe, iar capacitatea de a crea locuri de muncă este, de asemenea, mai redusă", menționează Valeriu Sainsus.

Depopularea periferiilor și dezvoltarea disproporțională

În concluzie, piața muncii din Republica Moldova se confruntă în prezent cu o gamă largă de probleme, una din cele mai grave fiind redistribuirea populației în teritoriu. Așa cum aproximativ o treime din populație este stabilită în Chișinău și în împrejurimile acestuia, se creează impedimente în utilizarea forței de muncă și a exploatării resurselor naturale. „Această concentrare duce la depopularea periferiilor și indică o direcție incorectă pentru dezvoltare”, explică Valeriu Sainsus. El spune că statul trebuie să adopte politici de menținere a forței de muncă tinere, creând condiții de dezvoltare a afacerilor în mediul rural, care să ofere salarii ce nu diferă mult de salariul mediu pe țară. Expertul consideră că, pe termen scurt, ținându-se cont de penuria de brațe de muncă la sate, poate fi acceptată integrarea temporară în câmpul muncii a persoanelor aflate la pensie prin lucrul la jumătate de normă, însă statul trebuie să țină cont că menținerea acestora în activitate ar putea împiedica intrarea pe piață a tinerilor.

Investiții puține și spirit antreprenorial redus

O altă cauză a șomajului este de natură economică și se manifestă prin  imposibilitatea creării de noi locuri de muncă. Este consecința lipsei de spirit antreprenorial și a comportamentului investițional scăzut. „Crizele economice anterioare au avut efecte negative asupra investitorilor. Statul trebuie să intervină pentru a asigura stabilitatea economică și să implementeze politici de stimulare a investițiilor”, subliniază Dorin Vaculovschi.

42,5% este rata de ocupare a persoanelor de 15 ani și peste

45 mii de șomeri erau la 1 ianuarie 2024 în Republica Moldova

Citate:

Dorin VACULOVSCHI, doctor în economie, conferențiar universitar ASEM:

În anii 2000, rata de ocupare era de aproape 60%, însă, începând cu anul 2001 și până în 2006, aceasta a avut o tendință de scădere, ajungând până la nivelul de 40%

Valeriu SAINSUS, expert în demografie:  Statul trebuie să adopte politici de menținere a forței de muncă tinere, creând condiții de dezvoltare a afacerilor în mediul rural, care să ofere salarii ce nu diferă mult de salariul mediu pe țară